miercuri, 11 septembrie 2013

La cules de vie în Bărăgan

Dacă vrei să-ţi aminteşti copilăria, dacă vrei să-ţi aminteşti ce înseamnă cu adevărat spiritul şi simţirea românească autentică, te duci la ţară la bătrâni :) În ochii lor vezi adunată toată blândeţea şi curăţia sufletească a neamului nostru, hărnicia şi puterea nemaipomenită de a isprăvi toate treburile gospodăriei la final de zi şi de a onora fiecare anotimp, cu tot ce aduce el bun. 

Aşa am fost la cules de vie într-un sat din mijlocul dogorâtor al Bărăganului, cu uliţe prăfuite şi case uitate de vreme, cu găini ameţite care ţi se încurcau printre picioare, dovleci giganţi şi oameni care sporovăiau şi râdeau în timpul culesului la vie, bucurându-se de viaţă aşa cum e, cu o împăcare senină în priviri.
 

 
Înainte, tablourile pe pereţi erau pânze cusute cu mâna. Iarna, femeile din sat se strângeau nopţile la clacă, vorbeau, povesteau, si în acelaşi timp brodau, torceau, ţeseau covoare şi tot felul de carpete, care acum zac în lăzi, nepreţuite de generaţia mai.. tânără

 Boltă de struguri parfumaţi
 Mai întâi iese mustul!
Recolta zilei :)


Un comentariu:

  1. Atat de...romanesc autentic! Multumesc, Coco, mi-ai trezit amintiri din copilarie si dor de bunici si de cules la vie :)

    RăspundețiȘtergere